Dragul nostru coleg
Acum 60 de ani ne-am căutat numele cu emoţie, şi l-am găsit, pe lista celor admişi la Facultatea de Mecanică din Iaşi. Unii dintre noi veneau de pe băncile liceului, alţii îl absolviseră de mai mulţi ani. Câţiva îşi întemeiaseră deja familii şi veneau să înveţe, într-o tinereţe regăsită, pentru a deveni ingineri.
Ne-am aşezat cu toţii în bănci şi am pornit la drum. Am dus împreună viaţa de cămin şi am trăit ani de studenţie şi de tinereţe. Studenţia s-a împletit şi pentru noi cu vârsta de aur a vieţii, vârsta la care tinereţea ne-a dat putere şi încredere, iar drumurile vieţii ne erau deschise. Pe atunci nu simţeam trecerea timpului şi trăiam cu bucurie fiecare zi. Iar în tumultul acelor ani fericiţi s-au făurit amintiri care nu s-au şters niciodată.
Şcoala ne-a modelat încetul cu încetul. Puţin câte puţin profesiunea noastră a prins contur. La început de drum dragostea pentru profesiune este un sentiment vag. El se întăreşte mereu, pe măsură ce cunoşti tot mai multe din secretele ei, pe măsură ce ea devine, tot mai mult, profesiunea ta. Sentimentul se adânceşte de-a lungul vieţii şi, cu timpul, se transformă în mândrie profesională: mândria de a fi inginer mecanic, mândria de a face cu pricepere ceea ce ai învăţat şi ceea ce ştii. Îţi împleteşti viaţa cu profesiunea, iar modul de a trăi se leagă în chip firesc de specificul ei.
De multe ori, în acest drum lung de 55 de ani, gândul ne-a fugit către anii de studenţie. O întâmplare a vieţii zilnice, sau poate o colaborare profesională, ne-au adus aminte de un fost coleg sau de facultate. Alteori, în clipe de răgaz, sau în ceasuri de singurătate, ne-au venit în minte imagini de demult... Din negura anilor ieşeau uneori la iveală amintiri pe care le credeam uitate, chipuri de colegi, de profesori, imagini din Iaşi.
Am avut norocul de a petrece anii studenţiei în Iaşi. Timp de câţiva ani sufletul nostru a bătut alături de sufletul blând şi cald al acestui oraş, înclinat spre neasemuite aduceri aminte, păstrător al atâtor comori, binecuvântat de trecerea atâtor genii ale neamului nostru. Am trăit câţiva ani în aceste locuri în care spiritul nostru este viu şi mai bogat decât oriunde.
Iar mai târziu, oriunde ne-au purtat paşii vieţii, o parte din sufletul nostru a rămas la Iaşi. Acolo, printre atâtea lăcaşuri de învăţătură, este şi facultatea noastră, Facultatea de Mecanică. Acolo mai sunt... sau poate nu mai sunt... profesorii de la care am învăţat. Iar dacă nu mai sunt, dacă au trecut în amintire, a rămas o parte din lumina pe care au revărsat-o asupra noastră.
Anii de studenţie ne-au făcut să fim împreună la cursuri, seminarii, laboratoare şi proiecte. Cu toţii am simţit din plin emoţiile examenelor. Am trăit viaţa de cămin, am mers la practică şi în excursii. Din colegi am devenit prieteni şi am rămas prieteni până astăzi.
De mai multe ori s-a dat "adunarea generală" a promoţiei. Ne-am întâlnit la Iaşi, la Suceava, Lepşa, Slănic, Tulcea, Braşov şi Piatra Neamț. În acest an ne întâlnim la 55 de ani de la absolvire. Este a unsprezecea revedere a promoţiei noastre. Ne vom bucura că am ajuns până aici. Ne vom întrista cu gândul la cei care n-au putut veni. Vom înţelege, cu durere în suflet, că unii colegi nu vor mai veni niciodată...
Ne dorim ca revederea din acest an să nu fie ultima. Să avem sănătate şi putere şi să ne mai întâlnim. Să mai vedem, în chipul celui de acum, imaginea colegului de altă dată, tânăr şi vesel, optimist şi plin de viaţă.
Să ne urăm viaţă lungă şi sănătate, în linişte şi pace.